Vinurile românești au început să câștige tot mai multă notorietate pe piețele internaționale, iar printre vedetele autohtone se numără două soiuri vechi, cu rădăcini adânci în zona Moldovei: Grasă și Zghihară.
Deși sunt adesea menționate împreună, cele două soiuri sunt distincte, dar în același timp compatibile, fiind uneori vinificate separat, alteori împreună, pentru a da naștere unor vinuri aparte.
În rândurile de mai jos, vom explora ce sunt aceste soiuri, ce diferențe există între ele și câte tipuri de vin Grasă de Zghihară pot fi găsite în România.
- Grasă de Cotnari și Zghihară de Huși – două soiuri, o poveste comună
Grasă este un soi de strugure alb, vechi de sute de ani, cultivat aproape exclusiv în podgoria Cotnari din județul Iași. Este recunoscut pentru capacitatea sa de a produce vinuri licoroase, cu rest de zahăr natural, cu o corpolență aparte și un buchet aromatic specific. Grasa de Cotnari este asemănată adesea cu faimosul Tokaji din Ungaria, fiind considerat un vin nobil, cu potențial de învechire.
Pe de altă parte, Zghihara, cunoscută și sub denumirea de Zghihară de Huși, este un soi tot din zona Moldovei, dar mai puțin dulce, cu o aciditate ridicată, ușor astringent, ideal pentru vinuri seci și demiseci, proaspete, cu note fructate și citrice. Este considerată o alegere excelentă pentru iubitorii de vinuri ușor de băut, dar cu personalitate.
- Ce înseamnă vinul “Grasă de Zghihară”?
Deși termenul poate părea confuz la prima vedere, „Grasă de Zghihară” nu este un soi distinct de strugure, ci o denumire informală sau de marketing folosită de anumite crame care aleg să vinifice împreună cele două soiuri: Grasă și Zghihară. Acest tip de cupaj îmbină dulceața și corpolența Grasei cu prospețimea și aciditatea Zghiharei, rezultând un vin echilibrat, prietenos și versatil.
Aceste cupaje sunt destul de rare, dar în ultimii ani, pe fondul interesului crescut pentru vinurile românești autentice, au început să apară în portofoliul unor crame din Moldova. Așadar, deși nu vorbim despre „soiuri de Grasă de Zghihară”, ci mai degrabă despre combinații ale celor două, există mai multe stiluri de vin Grasă + Zghihară, fiecare cu specificul său.
Câte tipuri de vin Grasă de Zghihară găsim în România?
1. După tipul de vinificare:
- Vin sec – în care predomină Zghihara, aducând prospețime și note citrice; este un vin ușor, ideal pentru consum vara sau alături de preparate ușoare.
- Vin demisec – cupaj echilibrat, potrivit pentru cine vrea un vin cu o ușoară tentă dulce, dar fără să fie obositor.
- Vin demidulce – Grasa devine dominantă, cu note florale și de fructe coapte, în timp ce aciditatea Zghiharei păstrează vinul revigorant.
- Vin dulce sau licoros – rar întâlnit, dar posibil atunci când Grasa este lăsată la supracoacere. Se consumă ca vin de desert sau de meditație.
2. După zona de proveniență:
- Cotnari – cea mai faimoasă regiune pentru Grasă; unele crame locale testează cupaje cu Zghihară pentru a aduce o notă nouă stilului tradițional.
- Huși – patria Zghiharei, de unde provin cele mai reușite vinuri seci; unele crame mici din zonă încep să experimenteze cu Grasa.
- Podgoriile mici din Vrancea sau Vaslui – aici apar ocazional cupaje de autor, în serii limitate.
Un vin rezultat din cupajul celor două soiuri poate fi versatil la masă:
- Variantele seci merg foarte bine cu salate, brânzeturi proaspete, pește sau fructe de mare.
- Cele demiseci și demidulci se potrivesc cu preparate românești precum sarmale, pui cu smântână sau chiar deserturi pe bază de brânză dulce.
- Vinurile dulci pot fi asociate cu prăjituri cu mere, nuci sau caise uscate.
„Grasă de Zghihară” nu este un soi propriu-zis, ci o expresie pentru cupajele din cele două soiuri moldovenești. Deși nu există o standardizare oficială, vinurile produse din această combinație încep să capete un loc aparte în peisajul viticol românesc.
Cu un echilibru interesant între dulceață și aciditate, aceste vinuri pot deveni în timp o semnătură a Moldovei viticole. Dacă le întâlnești într-un magazin sau la o degustare, merită să le încerci – s-ar putea să te surprindă plăcut.
